Disciplina agresiunii este unul dintre aspectele care ii preocupa cel mai mult pe parinti. Fiecare copil are momentele lui de indisciplina sau chiar perioade mai lungi in care are tendinta sa se opuna, sa se razvrateasca si sa ii muste sau sa ii loveasca pe cei cu care interactioneaza. De ce fac asta si cum ii putem ajuta sa treaca mai usor peste aceste crize de opozitie?
La varste fragede copiii nu au aptitudinile verbale necesare pentru a exprima tot ceea ce simt. Prin urmare este responsabilitatea educatorilor si a familiei sa ii indrume catre utilizarea acelor cuvinte care pot inlocui gesturile fizice pline de frustrare. Cel mai clar exemplu este atunci cand un copil ii ia jucaria altuia iar micutul care a ramas fara ea reactioneaza lovindu-l pe celalalt. O astfel de situatie este ideala pentru a le explica in cuvinte „El si-a ales jucaria asta inaintea ta si nu este frumos sa i-o iei asa. Haide sa i-o dam inapoi si sa mergem sa gasim una la fel de frumoasa si pentru tine.” – „Uite, iti da jucaria inapoi. Nu mai fi suparat… Data urmatoare, fara sa il lovesti, spune-i ca o sa i-o dai dupa ce termini tu sa te joci cu ea…”
De ce musca cei mici si disciplina agresiunii
Practica repetata ii ajuta pe copii sa invete disciplina agresiunii, cum sa reactioneze fara violenta in situatii cu care nu s-au mai confruntat niciodata pana atunci. Micutii nu lovesc nici din rautate, nici din ignoranta, nici din ambitie. O fac pur si simplu pentru ca nu stiu sa se exprime altfel. Este o situatie noua pentru ei, care ii supara si lovitul sau muscatul este reactia cea mai la indemana. Odata ce invata sa spuna „Da-mi jucaria inapoi”, nu vor mai simti nevoia sa loveasca pentru a si-o lua din nou.
Dar acest scurt dialog este abia prima parte a rezolvarii conflictului. Pasul imediat urmator ar fi indepartarea copilului care a atras agresiunea asupra lui si explicarea regulilor. In primul rand trebuie sa il luam de acolo pentru a evita escaladarea conflictului. Apoi, intr-un loc mai retras, putem sa ii explicam de ce nu este bine ce a facut el si cum trebuie sa procedeze de acum inainte. Pentru ca cei mici sa respecte regulile, trebuie sa inteleaga de ce exista.
Un alt exemplu pentru aceasta afirmatie ar fi legat de pozitia corecta pe scaunel – „Unde ar trebui sa ne tinem piciorusele? Pe pamant, nu pe scaun, ca sa ne putem mentine echilibrul, sa nu ne dezechilibram si sa nu ne lovim!”. Prin argumente regulile sunt mai usor de retinut, insa este foarte important si cum le formulam!
Copiii, cu cat sunt mai mici, cu atat au tendinta mai mare de a se concentra pe ultima parte a frazei. Asadar, in loc sa spunem „Loviturile provoaca durere si ii fac pe prietenii nostri sa fie tristi. Nu mai lovi” ar trebui sa spunem „Loviturile provoaca durere si ii fac pe prietenii nostri sa fie tristi. Folosim atingeri usoare”.
Un alt aspect care ar trebui sa aduca mai multa liniste si sa nu lase loc de frustrari il reprezinta rutina. Copiii nu trebuie sa faca fix aceleasi lucruri, dar trebuie sa stie la ce sa se astepte – de exemplu dupa masa va urma un program de activitati fizice. Dupa aceea poate fi integrat un program de grup in care sa se si discute despre activitatile ciclice, prin exemple foarte apropiate lor precum zilele saptamanii sau anotimpurile.
Ori de cate ori se acumuleaza tensiuni asupra unei situatii, poate fi extrem de util sa le oferim celor mici optiuni, intr-un mod ferm. De exemplu, atunci cand un copil nu vrea sa se imbrace pentru culcare, ii putem spune „ Poti sa porti pijamaua asta sau pijamaua asta, dar daca nu vrei sa o alegi pe niciuna dintre ele, vei dormi asa cum esti imbracat acum!”. La fel de bine ii putem da doua optiuni – una pe care o dorim noi si una care ii va displacea si mai mult decat prima. Astfel el va avea senzatia ca a ales si va fi mult mai impacat cu situatia.
Revenind la situatia descrisa initial, in care micutii musca, din nou, este important sa inducem o regula si o ciclicitate. Atunci cand un copil isi musca ceilalti colegi, il intrebam pur si simplu „Ce muscam?” si ii aratam o poza cu mancare. Ii spunem apoi ca va merge sa faca altceva pentru ca si-a musca colegul, care nu este mancare, si ca nu se va intoarce la joaca in acel loc decat atunci cand nu va mai musca. Dupa un timp il readucem la locul initial, urmarindu-i comportamentul si indepartandu-l ori de cate ori devine agresiv.
Ca o ultima observatie, trebuie sa mai specificam faptul ca exista si copii care musca din motive senzoriale. Acestia de regula musca tot timpul, nu doar in colectivul de la gradinitia sau cresa, ci si acasa, unde nici macar nu au frati sau surori cu care sa se certe pe jucarii.
